Filiala Regionala Banat a AMSPPR    
Contact Legislatie Anunturi Despre Noi Home
Meniu
Home »
 
Home Despre Noi Buletin Informativ Arhiva Editorial Istoria AMSPPR Organigrama Asistenta Juridica AGN In Memoriam Varia Hobby Tineret Legislaţie Anunturi Contact
 

Webdesign by Icetech

Interview: MUZICA UN RITUAL DE PURIFICARE

Ai o colecţie impresionantă de muzică, muzică bună. Străină şi românească, vinil, casete,

CD, mp3, dvd, pop, folk, rock, blues, jazz, country, soul, electronică, clasică, reggae etc.

Această colecţe personală de peste 6.000 de albume este rezultatul a multor căutari, eforturi şi de ce nu sacrificii... Să ne reamintim că prin 1988, un vinil românesc costa 25 de lei socialişti, iar un vinil original CBS, EMI sau Atlantic costa 2.000 -2.500 lei, circa un salar mediu de atunci...trebuia să ai curaj şi chiar nebunie să le cumperi. În Timişoara eram cîţiva specializaţi pe 1- 2 formaţii şi aveam discografii complete şi la zi: de exemplu un prieten Geo avea complet Jethro Tull şi Led Zeppelin, Silviu avea Tangerine Dream şi Jean Michel Jarre, Vladi avea Genesis şi Dire Straits, Jim avea Zappa şi Gentle Giant, eu aveam (şi am) întregul Pink Floyd, etc.

Cine ti-a insuflat pasiunea pentru muzică?

În primul rînd “Radio Europa Liberă” cu celebrii Cornel Chiriac şi după dispariţia sa tragică şi prematură, Radu Theodoru, prin emisiunea zilnică “Metronom”în care se prezenta zilnic integral cîte un album nou şi “By Request” de duminică p.m. cînd se transmiteau mari hituri la cererea ascultătorilor. În al 2-lea rând efervescenta  viaţă muzicală din oraşul meu natal Timişoara unde am asistat la naşterea, evoluţia şi succesul a mari formaţii româneşti de referinţă : Phoenix, Pro Musica, Post-Scriptum, Stepan Project.

Ai făcut vreun instrument?

Nu, probabil dacă făceam eram unidirecţional spre compoziţiile pentru  respectivul  instrument. Despre instrumentele muzicale: cei ce cunosc istoria muzicii ştiu că toate instrumentele au fost iniţial confecţionate din materiale naturale (instrumentele de suflat, cu corzi, de percuţie, cu clape, etc.). Toate acestea dau sunete imperfecte, impure pe care civilizaţia doar le-a cuantificat în note muzicale. Înregistrarea tradiţională a acestora pe discuri de vinil constă în gravarea pe discuri master în copie fidelă adică cu toate imperfecţiunile şi sunetele armonice asociate, rezultând înregistrări “calde” şi foarte personale în funcţie de cultura, temperamentul, inspiraţia artistului. Era informaţiei a introdus digitalizarea şi codificarea informaţiei  în 0 sau 1, procedură tehnologică ce nu cuprinde toate imperfecţiunile şi semi- tonurile originale. De aceea marii colecţionari şi amatori de muzică, inclusiv artiştii creatori înşişi preferă încă şi astăzi discurile de vinil. De aceea a  revenit în ultimii 10 ani producţia de serie mică de discuri de vinil, actualmente cele mai scumpe suporturi de muzică: dacă un album nou în 2009 pe CD costă 20 Euro, iar un  DVD 30 Euro, aceeaşi înregistrare pe vinil costă 40-50 de Euro.

Ce reprezintă pentru tine muzica ?

Pentru mine în mod individual muzica reprezintă ce reprezintă arta pentru oricine.... Ca orice artă, muzica reprezintă Lumea: reflectarea, cunoaşterea, sinteza Lumii, modificarea, sublimarea, esenţializarea Universului. Se poate pune întrebarea: care Lume ? O dată ar fi Lumea Materială înconjurătoare în care diferitele elemente primordiale au devenit în artă adevărate concepte: vântul, marea, pădurea, oraşul, drumul, stelele, etc. Pe de altă parte muzica reflectă Lumea Umană: societatea, autorul în sine, cântăreţul / interpretul, prezentatorul, disc-jockey-ul şi nu în cele din urmă, pe ascultător cu toate trăirile lui. Un aspect evident şi intens exploatat în creaţiile muzicale este reflectarea Universului Interior cu toate aspectele psihismului: muzica reflectă bucuria, durerea, tristeţea, revolta, ura, iubirea, stresul, deprimarea, spleenul, angoasa, speranţa, etc.

În excursiile tale în străinătate unul din locurile cu siguranţă vizitate, este magazinul de muzică.

Iţi pregăteşti din timp vizita sau pe loc te hotărăşti ce vei lua?

La începutul anilor  90 le vizitam la nimereală dar enormitatea ofertei (sistematizată pe domenii, genuri,sub-genuri, autori, producători etc.) a dovedit că a merge la întâmplare este pierdere de timp. Aşa că de prin 1995 mă pregatesc din timp din discografii, topuri, site-uri ale marilor nume din muzică, astfel că merg ţintit cu o listă cu maximum 20 de titluri. Din aceste experienţe pot să afirm că oricît de celebru e magazinul, nu găseşti mai mult de 5-6 titluri  din cele căutate...fie nu a intrat, fie s-a epuizat, etc.

Te caracterizeaza un anume gen de muzică? Care ar fi acela?

De la început am ascultat, am colecţionat şi mi-a plăcut acea muzică ce participa la descoperirea de sine. Un rol primordial l-a avut muzica instrumentală, de la cea simfonică trecând prin jazz până la cea electronică, genuri care prin absenţa Cuvântului (textului) se adresează cel mai direct şi mai eficient subconştientului şi ego-ului.  O mare parte a muzicii secolului XX este cea vocal instrumentală la care am apreciat  textele cu caracter profund estetic şi chiar filozofic ale unor cântăreţi care erau în acelaşi timp şi poeţi: Bob Dylan, Leonard Cohen, Joni Mitchell, Beatles, Roger Waters, etc. Muzica pur vocală de la corurile sacre şi profane la solişti superdotaţi gen Bobby McFerrin este deasemenea un deliciu, dar alegerea unei înregistrări anume ţine de o corelare cu starea psihică momentană, de acumulările de stres anterioare, de scopul pentru care aleg o audiţie sau alta (în sine sau ca background sonor pentru a scrie sau a lucra în cabinet, etc.).

                În orice caz, nu pot afirma că mă caracterizează un anume gen de muzică, în diferitele momente ale zilei sau ale vieţii ascultând cu aceeaşi plăcere pop, rock, blues, clasică, jazz, etc.  În audierea unui anume album sau colecţii de hituri m-a interesat însă întotdeauna spiritualizarea momentului, punerea muzicii în acord cu sentimentele proprii şi nu în cele din urmă purificarea prin artă de mizeriile vieţii cotidiene.

Ce rol a jucat muzica în cariera ta?

Cel de prieten permanent, cuminte, fără surprize, capricii şi mereu la îndemână… Cel de prieten cu care poţi împărtăşi oricând şi bucuriile şi necazurile, (înainte de 90 dezamăgirile induse de examene, şefi, securişti, turnători din policlinici, mizerie sau din 90 încoace.. de pacienţi, colegi, asociaţi, birocraţi etc. )

Care ar fi după părerea ta cea mai benefică perioadă muzicală din toate timpurile si de ce?

Toate Timpurile înseamnă.... foarte mult, înseamnă adică cam de când primul homo erectus a lovit cu un băţ o piele întinsă să se usuce şi a descoperit percuţia sau de când homo sapiens a adăugat în joacă la arcul de vânătoare încă 4 corzi şi a descoperit harfa..

Din această perspectivă pan-istorică, cea mai benefică perioadă muzicală consider că este secolul XX, în care atât genurile muzicale cât şi tipurile de instrumente au avut evoluţii explozive, fără a mai vorbi de sutele de  formaţii, de miile de  interpreţi şi soliste. Tot în secolul XX muzica a ieşit din turnul de fildeş al elitelor şi a devenit un produs al maselor, pentru mase şi despre mase, fiind în acelaşi timp un mod de reflectare a socialului cât şi o modalitate de  influenţare a societăţii. Vaclav Havel a spus:”Comunismul a fost demolat de muzica rock”... Din cele 7 arte tradiţionale nici una nu cred că a  evoluat atât de exponenţial, de diversificat şi de profund în secolul XX  ca muzica...poate doar nou apăruta artă cinematografică.

Live is life! Preferi o înregistrare unei experienţe live?

Multe înregistrări sunt greu şi costisitor de reprodus live, fiind dificil de reconstituit aceeaşi echipă iniţială: muzicieni de acompaniament, sunetişti, ingineri de mixaj, etc. Marii artişti sunt însă capabili să reproducă aceeaşi calitate din studio în apariţii live, ba mai mult, să fie stimulaţi de public,  interacţionând pozitiv şi creativ cu acesta şi având momente extraordinare de inspiraţie peste nivelul celor realizate în recele studiouri... Îmi plac şi experienţele live dar ele ţin de un context mai larg decât formaţia însăşi, puţini muzicieni permiţându-şi să posede sau să închirieze echipamente live de sute de tone cum au Rolling Stones… şi atunci apare compromisul, sau nu se aude bine un instrument, sau mixajul de voci e deficitar, sau sunt prea mulţi waţi şi sala intră în reverberaţie. Să nu mai vorbim de un spectator căruia  îi sună un mobil, care urlă sau care face un comentariu idiot ....O soluţie realistă sunt DVD-urile cu concerte în format DTS (Digital Theater System sau Dolby 5+1) în care dintr-un turneu de 30 de oraşe se alege cea mai bună variantă...

Ce ne aduce contemporaneitatea? Cum apreciezi muzica ce se face acum?

Sunt  multe  experimente rezultate din dilemele şi spasmele psihologice şi culturale fireşti apărute în urma scindării societăţii în tot mai multe grupuri, culturi şi subculturi din ce în ce mai specializate şi mai pretenţioase... Există poate mult prea multă tehnologie electronică şi digitală ce înlocuieşte interpretul cu feelingul lui şi prea puţină virtuozitate personală. Există multă muzică kitsch şi multă muzică comercială ce nu ridică ascultătorul la un nivel spiritual superior ci dimpotrivă se coboară la o psihologie elementară de primate. Este un fenomen trist dar care a existat probabil în toate perioadele muzicii fiind tranzitoriu şi eliminat printr-un proces de auto selecţie naturală.

Muzica în cabinet - moft sau confort?

Sunetele de fond din cabinetele de stomatologie nu sunt deloc prietenoase, ele sunt chiar agresive sau înspăimântătoare, atât cele produse de tehnologie (turbina, micro-motoarele, piesele, detartrajul, aspiratoarele, compresorul, etc.) cât şi cele produse de pacienţi (oftatul, icnetele, gemetele, ţipetele, etc.). Acest mediu sonor agresiv pentru toate părţile implicate (medici, pacienţi, personal, însoţitori, etc.) poate fi în mod considerabil sau chiar complet „îmblânzit” printr-o  muzică ambientală adecvată. Aici se pune întrebarea cine trebuie să se simtă bine cu muzica de fond respectivă: medicul ? pacientul ? asistentele ? În mod firesc ar trebui să fie la fel de mulţumiţi de muzica de fond toţi participanţii la tratament deşi într-o vreme consideram că  în primul rând ar trebui să fie medicul deoarece el este principalul ”stăpân”  al complexului  tehnologic numit cabinet. Exemple extreme din propria experienţă: o pacientă plecată de mult din România care a început să plângă în timpul prizei unei cimentări simple pe dinţi devitali care întrebată fiind ce se întâmplă a spus că nu cabinetul este de vină ci ….muzica, rulând tocmai piesa „Muguri de fluier” pe care nu o auzise de 20 de ani….Alt exemplu, o asistentă care a început să plângă brusc după audierea succesivă a 4 CD-uri ale formaţiei Yes şi care întrebată fiind a răspuns că nu poate suporta această muzică….

                Cât despre instalaţia audio folosită necesităţile sălii de aşteptare sunt perfect acoperite de un televizor în care canalele muzicale pot fi schimbate de pacienţi şi altele sunt necesităţile din cabinet în care pentru acoperirea zgomotelor sinergice profesionale nu sunt suficiente cele 2 boxe de plastic ale PC-ului  ci minimum 2 boxe de lemn sau un subwoofer de lemn şi 2 boxe sateliţi. Din punct de  vedere al suportului înregistrării, am parcurs de la privatizarea din 1991 cam toate etapele posibile: radio, casete audio cu albume sau ”best of” din comerţ sau selectate de mine, CD-uri alese zilnic, muzică format mp3, iar cel mai comod în ultimii ani posturi radio de pe internet sau antenă satelit şi receiver (În jur de 1.000 de posturi de radio la un singur satelit geostaţionar de tip Astra). Va exista probabil în curând şi posibilitatea abonamentului prin cablu la muzică ambientală sau diversă (ca în cazul curselor aeriene pe mari distanţe), în acest caz însă, selecţia conţinutului fiind în mâna altora….

                Muzica în cabinet nu este deloc un moft, este un element psihologic important şi care cel puţin în cazul cabinetului nostru a dus chiar la dependenţa personalului şi la sindrom de sevraj…în cazul în care aceasta lipseşte.

                                                                                          Un gând pentru cititori...
            În lumea stresantă şi poli-agresivă în care trăim fără o supapă culturală (literatura, teatrul, filmul, muzica…) un intelectual din secolul XXI devine treptat un robot care în curând se va defecta, fără ca cineva să-i poată oferi piese de schimb adecvate. Profesiile medicale sunt în plus presate de responsabilităţi specifice, etice, profesionale, umane, iar sindromul de extenuare psihică şi fizică (sindromul burn-out specific profesiilor de mare stres: piloţi, controlori de trafic, personal militar în zone de conflict, etc.) este adesea întâlnit. O supapă a acumulărilor psihologice negative induse medicului patron de birocraţia în creştere permanentă şi de tratamentul zilnic a multor pacienţi dificili o constituie muzica „degustată” în timpul exercitării profesiei . Arta umanităţii, inclusiv muzica nu mai are caracter de exclusivitate, pacienţii, medicii, personalul  putând beneficia în mod pozitiv de muzică oricând.

 

Interviu consemnat de Dr. Vlad C. Deac

inapoi la pagina principala

  Prima Pagina » Contact AMSPPR - Filiala BANAT